Moartea caprioarei, de: Nicolae Labis

"Era in ultima primavara a lui Labis. Faima lui era atat de uriasa incat noi studentii inodori si incolori primeam in urechi ca fiind valoroase orice stiri, oricat de neinsemnate ar fi fost ele, oricat de neclare si ambigui despre el. Luase obiceiul sa vina la Facultatea de filologie. Din vreo pricina de femeie poate, sau pur si simplu din dorinta de a audia celebrul curs al profesorului Tudor Vianu. Nu-l iubeam. Eram topit de invidie. Fusese indragostit de femeia pe care eu o iubeam. El publica si semnul tiparit al literei mi se parea miraculos si de neatins. Nu era foarte inalt, avea un chip rotund, nasul carn tronand peste o imensa mustata rasucita. Purta bunda, ca o sfidare impotriva orasului si a burgheziei in haine nemtesti, pe atunci monstruoasa nu numai in textele tiparite despre ea, dar si din pricina ideilor fixe ale acelei perioade. Aici memoria mi se tulbura si nu tin minte ce cautam in amfiteatrul Odobescu plin de studenti prost imbracati, unii dintre ei, printre care ma numaram si eu, mancand "crep" la portia in plus pe care o ofereau cantinele studentesti. Deodata, cineva de la catedra care tinea loc de tribuna (nu mai tin minte cine) s-a ridicat si cu un glas rituos a zis: "Se afla printre noi Nicolae Labis si am fi fericiti daca el ne-ar citi o poezie". [...] Vad parca pe Labis ridicandu-se de o grava noblete naturala care lasa putin dureros si distant intre el si noi o bariera a neatingibilului. Nu s-a urcat langa catedra, ci a ramas in fata chiar langa primul sir de banci, si intr-o tacere in care nici memoria nu mai functiona, brusc a anuntat titlul poeziei "Moartea caprioarei" stiuta, adorata, invidiata, negata si urata sufletului meu. Cred ca numai pentru mine a existat in acea secunda senzatia ghetii pe sira spinarii. Calm si degajat, bonom si profund distant totodata, cu un soi de firesc al nefirescului, cu un glas al carui timbru s-a scurs prin urechile noastre, moale si dur totodata, vers de vers, a inceput sa-si retraiasca poemul (era prea tanar ca sa-l poata recita), incepandu-si versurile lin si taraganat si sfarsindu-si-le brusc, de parca vantul ar fi avut ecouri semantice. Mi-aduc aminte cuvantul "namol" in care se termina un vers. Era atat de scurt zis si de brutal, incat namolul se materializa. Mi-aduc aminte de ultimele trei cuvinte rostite de el intr-un alt vers... "planeta si grea". Se terminau de o rara violenta, intr-un vers in care spunea ca-si sterge mainile de sange pe piept, el a facut gestul de a-si sterge mainile pe bunda inflorata. Absolut toti, automat, ca niste copii, ne-am uitat in clipa aceea la mainile lui si la bunda, ca si cum si mainile, si bunda, ar fi fost pline de sange. Brusc nu mai tin minte nimic si pastrez numai sentimentul de atunci, sentimentul deznadajduitor ca el era de neatins. Mi-a produs o impresie sublima si deprimanta. Atunci nu puteam crede ca se poate scrie o poezie mai minunata decat "Moartea caprioarei", pe care o iubeam si o uram. As fi dat orice pe lume sa fiu eu autorul acelei poezii. Norocul lui mi se parea urias. Cu oricare altul as fi putut sa fiu prieten, cu el niciodata. Mi se parea si foarte frumos, desi nu era. Nu puteam sa-i prind in notiuni personalitatea acelei recitari si asta imi dadea o mare neliniste. Abia acum stiu ca acea seara in care am avut tristul noroc sa-l vad nu tinuse de notiune si deci nu aveam cum s-o inteleg cu notiunile, ca ea nu tinea nici de caracterul meu, ci era numai o aspiratie a mea atat de brusc relevata incat chiar si resturile de memorie care astazi le mai pot evoca nu sunt altceva decat explozia de atunci a iubirii drepte pentru poezie. [...] Atata vreme cat el a trait eu nu am publicat nici un vers. El a murit in decembrie, eu am debutat in martie, anul urmator." Nichita STA‚NESCU, Sentimentul deznadajduitor ca el era de neatins, in volumul Gheorghe Tomozei, Moartea unui poet, Bucuresti, Editura Cartea romaneasca, 1972, p. 423-425.

Caracteristici

Titlu:

Moartea caprioarei

Autor:

Nicolae Labis

Editura:

Litera International

Colectia:

Categoria cartii:

Literatura romana

Tradus de:

An aparitie:

2004

Numar pagini:

264

Format:

119X183