Libraria online ishop.ro

Psihanaliza, o terapie scurta?
Psihoterapia inventata de Freud, ale carei inceputuri sovaielnice si dificile (metoda cathartica) ne sunt aduse la cunostinta de acest volum, a fost, este si va ramane, probabil, un demers controversat si contestat chiar. In prima perioada de existenta si expansiune internationala a psihanalizei, pe care doctrinar o putem incadra intre 1895 data publicarii "Studiilor despre isterie", si 1920, anul care marcheaza trecerea la a doua teorie despre psihic si instincte, schitata in eseul "Dincolo de principiul placerii", i s-a reprosat psihanalizei daca nu "pansexualismul", cel putin o exagerare a importantei sexualitatii pentru viata psihica normala si patologica.
La "desexualizarea" inconstientului inaugurata de Adler si Jung, discipoli disidenti, adera insusi Freud din momentul in care admite alaturi de Eros sau instinctul vietii un al doilea instinct fundamental - Thanatos sau instinctul mortii. In aceeasi perioada, Freud initiaza o a doua remaniere importanta a conceptiei sale, renuntand la identificarea dintre inconstient, continutul secret al psihicului pe care l-a descoperit si refulat, asimilat istoriei infantile a libidoului. Inconstiente sunt acum si anumite dimensiuni ale Eului, precum si mare parte din Supraeu, "cugetul" nostru care ne spune, dincolo de reflexie, ce se cuvine si ce nu se cuvine sa facem si sa spunem. Astazi, cand in psihanaliza occidentala domneste pluralismul, viziunile nonsexuale asupra inconstientului fiind in mod clar precumpanitoare, criticii psihanalizei, in masura in care sunt dispusi sa perceapa realitatea, si-au pierdut vechiul obiect al contestarilor.
Noul obiect al criticii nu mai tine de viziunea antropologica a psihanalizei, ci este exclusiv pragmatic: ca psihoterapie, psihanaliza dureaza prea mult - cativa ani buni - si costa pe masura. De ce sa investesti atatia bani si atata timp cand terapiile scurte iti asigura aceleasi efecte (disparitia simptomelor) intr-un timp scurt (eventual cateva sedinte) si cu bani mult mai putini.
Cei care combat psihanaliza in acest mod nu stiu sau au uitat ca la inceput psihanaliza a fost si ea o terapie scurta. Cazurile din "Studii despre isterie" din prezentul volum ilustraza acest fapt. Primul dintre ele, cel al doamnei Emmy v. N. a durat sapte saptamani in primul an, adica mai putin de doua luni, iar in al doilea, dupa recidiva, opt saptamani. Cazul miss Lucy R. nu a durat mai mult de noua saptamani. Pentru Katharina, al treilea caz, a fost suficienta o singura "sedinta" pentru a demonta simptomul. Am folosit cuvantul sedinta intre ghilimele pentru ca intalnirea intre Freud si Katharina a fost intamplatoare, in afara oricarui cadru terapeutic. Iar de domnisoara Elisabeth v. R., Freud s-a ocupat o perioada neprecizata, dar nu mai mult de un an, ceea ce, in raport cu psihanaliza actuala, reprezinta o perioada scurta.
Cum rezultatele metodei cathartice erau pozitive - Freud vorbeste despre vindecare sau cel putin ameliorare -, ne putem intreba pe buna dreptate: de ce a fost abandonata si inlocuita cu metoda psihanalitica propriu-zisa, a carei aplicare necesita infinit mai mult timp si efort financiar? Raspunsul ni-l da chiar Freud pe parcursul studiilor dedicate tratarii isteriei prin metoda cathartica. Ca metoda care viza simptomul si indepartarea sa prin retrairea afectului blocat, nedescarcat - "am constatat spre surprinderea noastra cea mai mare, ca diferitele simptome isterice dispareau imediat si definitiv daca se reusea trezirea deplina a amintirii despre procesul declansator, trezindu-se astfel si afectul insotitor, si daca bolnavul descria cat mai amanuntit procesul si traducea prin cuvinte afectul" (p. 791), declara entuziasmat intemeietorul psihanalizei -, metoda cathartica era pusa adesea in fata recidivelor.
Pe parcursul descrierii cazului domnisoarei Lucy R., nemultumirea lui Freud cu privire la rezultatele terapiei depaseste concretul situatiei si atinge un principiu de larga valabilitate: "Nu eram satisfacut de rezultatul terapiei mele. Aici se intamplase deci un lucru care se imputa totdeauna unei terapii exclusiv simptomatice, facusem sa dispara un simptom numai pentru ca un altul sa poata ocupa locul gol" (p. 165). Iata asadar unul dintre motivele esentiale pentru care din metoda cathartica s-a dezvoltat psihanaliza, care nu mai este orientata simptomal, ci cauzal spre structura personalitatii in ansamblul ei. Dar pentru a modifica aceasta structura este nevoie de mult mai mult timp decat pentru a indeparta un simptom.
Psihanaliza s-a transformat dintr-o terapie scurta intr-una lunga din motive de eficienta. Actualele terapii scurte, orientate simptomal ca si psihanaliza la inceputurile ei, vor trebui sa parcurga acelasi drum, daca vor tine seama de cerinta eficientei durabile. Pentru a dainui, asemeni psihanalizei, terapiile scurte vor trebui sa devina din ce in ce mai lungi
* * *
Prezentul volum contine, in afara celebrelor "Studii despre isterie", carte considerata actul de nastere al psihanalizei, publicate acum pentru prima data in limba romana, mai multe scrieri semnificative din perioada premergatoare. Cititorul interesat de psihanaliza poate urmari, citind "Un caz de vindecare hipnotica" sau articolul dedicat lui Charcot, modul in care primele experiente psihoterapeutice ale lui Freud legate de hipnoza si sugestia hipnotica au pregatit dezvoltarile ulterioare. Acestora li se alatura studii ulterioare lui 1895, pe deplin psihanalitice, cum ar fi "Despre mecanismul psihic al uitarii" si "Despre amintiri-ecran".
1 ianuarie 2005
Vasile Dem. Zamfirescu