Si eu mai cred ca se poate invia din absolut orice, chiar si din cenusa imprastiata intr-un rau, ori ocean, asa imi imaginez eu fericirea absoluta, ca toti suntem iubiti neconditionat de un el anume, dar fara nici un nume, care si pe mine ma va aduna din gurile miilor de pesti, care-au inghitit o particula din cenusa mea, o adunare de pesti vesel colorati, miscand plini de viata din cozi, aceasta sunt eu, voi spune, de dincolo de nori, de undeva departe si totusi foarte la indemana oamenilor sa fi u cu ei, sa ma atinga, aceasta sunt eu: Lola Braun pretudindeni si nicaieri, doar eu si un el singuri la o masa, in parc, impartind frateste un sendvis, facut de mine pe fuga, inainte de a pleca la intalnirea cu moartea.
