Raminem in 1Q84 sau exista totusi o portita inapoi spre 1984? Menit sa ofere un final povestii lui Tengo si a lui Aomame, ultimul volum aduce o serie de complicatii narative.
Desi continua cu acelasi suspans nebun din primele doua volume, povestea trece acum intr-un registru mai cald, mai protector. Optica se schimba, miza se schimba.
Structura cartii urmeaza acum nu doua, ci trei fire narative, care tind tot mai mult sa se inter-secteze. Se creeaza punti, se ofera raspunsuri, dar sint raspunsuri care doar deschid calea spre noi intrebari.
Cine e incasatorul care nu suna niciodata la sonerie, ci bate insistent in usa, cerind sa i se plateasca taxa cuvenita? Cine se ascunde in noua crisalida de aer?
Se mai poate pleca din orasul pisicilor? Te-ai astepta ca, odata cu ultima pagina, o carte atit de mare sa-si incheie socotelile cu publicul sau, sa rezolve orice urma de mister.
Haruki Murakami respinge astfel de „marunte” obligatii si lasa citeva dintre raspunsurile la intrebari in seama imaginatiei cititorului. – The New York Times
