387 de poeme

Îmi face plăcere să vorbesc despre această carte, „387 de poeme”, scrisă de Nicolae Tzone, care adună în pagini o adevărată diversitate poetică. Când țin în mână această antologie, nu pot să nu mă gândesc cât de variate pot fi vocile și universurile poeziei, chiar dacă sunt scrise de autori diferiți. Nicolae Tzone reușește să facă totuși o punte între aceste voci, sub semnul prieteniei și respectului, creând un colectiv de poezie plin de viață și de sens. Ce îmi place la această carte e faptul că nu e doar o simplă culegere de poezii. Fiecare pagină pare să fie o invitație la o călătorie imaginară, de la poemele pline de simboluri și reflecții adânci, până la cele mai jucăușe și spontane momente de fantezie. În plus, contrastele acestea nu sunt bruscate, ci armonizate frumos, în așa fel încât cititorul se simte ca pe un traseu plin de surprize plăcute. Cartea îi include și pe poeți precum Șerban Foarte, Gheorghe Grigurcu și Miron Kiropol, fiecare cu propria viziune, dar toate unite sub același acord liric. E ca și cum ai sta la o masă cu câțiva prieteni și îi asculți povestind despre lumea lor interioară, în timp ce în fundal, ilustrată foarte frumos, se află și portrete și momente din viețile lor, ceea ce adaugă un farmec aparte întregii experiențe. Ce m-a impresionat e modul în care autorul a reușit să combini aceste poeme diverse într-o carte ce devine mai mult decât o simplă adunare de versuri. Devine o poveste despre prietenie, despre respect pentru creație și despre frumusețea poeticii. E un volum care te invită să-l descoperi pas cu pas și să te lasi purtat de ritmul și sonoritatea cuvintelor. O adevărată comoară pentru cei pasionați de poezie și nu numai, un îndemn la visare și reflecție.”