Despre ingeri si oameni, de: Augustin Sfintul

Intelepciunea e savoare: ea inseamna a gusta din cunoasterea Celui cu totul altul. Credinta inseamna certitudinea ca aceasta cunoastere e nesfarsita, ca savoarea ei e inepuizabila. Textele acestei colectii se refera la o asemenea cunoastere, la stradania de a o atinge, de a-i simti gustul veritabil. Ele vorbesc, cel mai adesea, in numele unei experiente personale si au, de aceea, simplitatea, precizia si prospetimea unei cunoasteri vii. Una dintre cele mai frumoase pagini despre cunoasterea angelica 'de dimineata' si 'de seara' se afla la sfarsitul cartii a XI-a din Despre Cetatea lui Dumnezeu. De aici pleaca Augustin, facand trecerea de la originea ingerilor la caderea omului, pentru a ne dezvalui deopotriva solidaritati tainice si diferente exemplare intre cele doua lumi: de ambele parti, vointa este cheia caderii sau a recuceririi proximitatii divine, insa, spre deosebire de ingeri, pentru care episodul caderii s-a consumat definitiv, omul se bucura de intervalul libertatii, in care decide pentru insotirea cu ingerii in Cetatea lui Dumnezeu sau pentru compania spiritelor iremediabil cazute. Acest scenariu cosmic este fundalul unei meditatii asupra timpului si a mortii, a originii pacatului si a felului in care se perpetueaza de la Adam incoace.

Caracteristici

Titlu:

Despre ingeri si oameni

Autor:

Augustin Sfintul

Editura:

Humanitas

Colectia:

Categoria cartii:

Religie

Tradus de:

BogdanTataru-Cazaban

An aparitie:

2005

Numar pagini:

368

Format:

13*20 cm