Foamea sufletului, de: Elena Marinescu
Intre tabloidizare si consumism, intre alienarea prin noile tehnologii ale comunicarii si informatiei si dictatura cotelor de audienta, o foame de ideal si o nevoie de entuziasm („drumul spre zei", cum se spunea in vechime!) pot fi usor de deconspirat in poemele traite de Elena Marinescu. Un daimon post-romantic lucreaza cu ardoare in textele ei lirice, uneori autoironice, alteori chiar sarcastice. Elena Marinescu nu exerseaza mari ori mici inginerii textuale, ideologii literare la moda. Ea face din poem terapia unui suflet pierdut clandestin: „alergand printre sine mi-am pierdut sufletul clandestin. l-a cautat in zadar politia feroviara, fiindca el zacea beat intr-un bar dintr-o gara din zona crepusculara. era toamna iar… ". Un suflet in cautarea unei lumini interioare si a unei puritati pierdute in: „singuratatea asta tare si plina de zgarciuri!" . Sa privim aceste cantari de pierdere ori regasire de sine ca pe un divan fara multe ornamente si fara dorinta de innoire a limbajului. Un divan pe care Elena Marinescu isi (psih)analizeaza sufletul si poate ca, astfel, mai salveaza fragilitatea unei fiinte ce pariaza nu pe text, ci pe devenire! Dan Mircea Cipariu
Caracteristici
Titlu:
Foamea sufletului
Autor:
Elena Marinescu
Editura:
House of Guides
Colectia:
Categoria cartii:
Literatura romana
Tradus de:
An aparitie:
2008
Numar pagini:
128
Format:
Coperta flexibila mm
Comentarii la Foamea sufletului
Pentru a lasa un comentariu trebuie sa fiti logat.