A gandi si a scrie in limba romana drept conditie intemeitoare a constructiei identitar-politice nu se vrea o sfidare a vremurilor contemporane, cand, in anumite contexte, vorbirea despre identitatea culturala colectiva pare anacronica, in aceasta epoca a identitatilor individuale. In schimb, se vrea o expunere credibila a proiectelor de constructie politica si culturala ale Generatiei ’48, respectiv ale Generatiei ’27.
Doua generatii de patrioti altruisti, de buna credinta, dar in acelas timp, deloc paradoxal, ambele – cosmopolite.