Absenta ta e intuneric

Ce mi-a plăcut la cartea asta e modul în care povestea pare să te poarte într-un vals spre trecut, prezent și totodată spre sufletul fiecărui personaj, toate împletite într-o manieră care pare ca un dans al memoriei și al dorinței. E ca și când autorul ne-ar invita să ne așezăm ușor pe marginea unui lac liniștit și să privim cum timpul se răsfrânge în apa veștii, în reflectarea poveștilor acelor oameni, dar mai ales în a noastră. Și deși povestea curge liniștit, fiecare capitol aduce ceva neașteptat, un tainic memento despre cât de fragilă poate fi viața și cât de complicate sunt deciziile noastre.

Ce e minunat e că personajele sunt extrem de umane, cu toate greșelile lor, cu speranțele și deziluziunile lor. Ia aminte la preotul singuratic, care-și face prieteni imaginari cu un poet german decedat demult, sau la femeia de fermier care, după ce și-a scris un articol științific despre râme, își găsește locul în povestea asta ca un fel de memento despre cineva care găsește bucurie în cele mai ciudate și inedite detalii ale vieții. Nu lipsește pescarul pasionat de Kierkegaard, pe care îl vezi ca pe un exemplu despre cum cercetarea filosofică poate fi un refugiu pentru suflet, sau muzicianul descoperind că se zbat în minciuni din dragoste. Toate aceste personaje, aparent disparate, rămân în mintea mea drept o imagine vie a diversității umane și a complexității noastre ca ființe.

Ce mi-a rămas în gând e legătura subtilă dintre inimă, alegeri și destin. Cartea îți arată că fiecăruia dintre noi ne pasc alegeri care pot părea mici sau neînsemnate, dar care, adunate în timp, pot schimba tot cursul vieții. Și totuși, în fața acestor alegeri, mulți dintre personaje ajung să înțeleagă, mai devreme sau mai târziu, cât costă să urmezi ceea ce inima îți cere. E ca și cum autorul ne-a spus că iubirea, moartea și muzica sunt cele trei atribute universale care, odată întâlnite, ne pot transforma pentru totdeauna. Și nu în ultimul rând, cartea are un farmec aparte, fiind o adevărată saga a dorinței și a revoltului interior, presărată cu momente de umor și melancolie, ca o punte între lumi și epoci diferite.

Per total, e o carte pe care o lași cu sufletul plin de întrebări și cu o senzație de călătorie interioară intensă, de unde fiecare personaj, deși fictiv, pare să-ți vorbească despre propriile tale lupte, dorințe și traume. O recomand cu căldură, fiindcă oferă mai mult decât un simplu răstimp de lectură; e, în sine, o experiență a sufletului, o calatorie în adâncurile inimii și ale timpului, pe care oricine merită s-o exploreze măcar o dată în viață.