Eu am fost primul lui auditor. Inca de cand aveam sase anisori, mie imi citea intai tot ce scria.
Imi spunea si imi citea versuri din marii nostri poeti interbelici, cand majoritatea au devenit interzisi. Imi aducea cartile, pe rand, si eu, sub indrumarea lui, transcriam cele mai bune versuri in caiete cu patratele, de matematica, pe doua randuri.
Am de atunci (intre zece si douazeci si cinci de ani) antologii cu zeci de mii de versuri din literatura romaneasca si universala. Trei antologii.
Ajunsesem sa cunosc atat de bine stilul scriitorilor incat, citindu-mi sau spunandu-mi versuri de ei, imediat identificam autorul. Eleva de liceu fiind, intre anii 1945-1952, nu participam la ceaiurile dansante care se organizau in acea vreme.
Consideram, aflandu-ma sub influenta lui Darie, ca mi-e mai de folos sa citesc, sa transcriu versuri in antologiile mele (din carti rare sau interzise pe care mi le aducea fratele meu) sau sa fac sport si sa cutreier muntii. L-am intrebat odata ce parere are despre aceste reuniuni dansante.
Mi-a raspuns concis: Si papuasii danseaza . – Olga Lascu
