In Creanga, fiecare roman se recunoaste ca atare, cu tot ce are mai de pret al lui. In Creanga, fiecare se simte crescut om intreg, la statul fiintei lui adevarate.
Vorbirea lui e graiul pe care simti c-ar trebui sa-l vorbesti, simtirea lui e simtirea cea dintai care te cuprinde, inainte de a te potrivi launtric altor calapoade sufletesti. Linistea lui, echilibrul lui intern, seninatatea in rezistenta impotriva incercarilor, gluma sunt insusirile romanului din balade si povesti.
Prin Creanga, romanul intra in universalitate. – Mircea Vulcanescu