Anatomia genurilor

„Anatomia genurilor” de John Truby este una dintre acele cărți care te pot schimba complet modul în care privești poveștile și procesul de spus povești. Autorul, un adevărat maestru în domeniul scenariilor și al structurii narative, ne invită într-o excursie profundă în lumea formelor și funcțiilor poveștii. Ce face cartea aceasta atât de specială? În primul rând, modul în care explică de ce anumite genuri prind atât de bine la public și cum le putem construi astfel încât să aibă impact. Truby nu se limitează doar la teorie, ci ne împărtășește propriile sale secrete, anecdote și tehnici care au fost aplicate în cele mai de succes filme de Hollywood, precum „Sleepless in Seattle” sau „Shrek”. Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e modul sincer și pasionat în care vorbește despre poveste. Nu e doar o metodă rigidă, ci o abordare plină de viață, care te ajută să înțelegi de ce anumite povești rezonează cu noi și altele nu. Truby merge și mai departe, vorbind despre povestirea ca o formă de a explica lumea, aproape ca o nouă poezie, în care fiecare gen are propriile sale reguli și arhetipuri provenind din mitologie și filozofie. E ca și cum ai avea o hartă detaliată a lumii ficționale, gata să fie folosită de oricine vrea să-și spună propria poveste, indiferent dacă scrie ficțiune, non-ficțiune, jurnal sau scenarii pentru film. Cartea e o adevărată comoară pentru oricine vrea să înțeleagă nu doar cum să scrie, ci și de ce anumite povești devin iconice. Eu, unul, am găsit în paginile ei inspirație și o nouă viziune asupra modului în care povestim. E clar că e o lucrare pentru o viață, și nu doar pentru cineva care face filme sau scrie scenarii, ci pentru oricine pasionat de arta de a spune povești. O carte care te face să privești lumea puțin diferit, vederea mai clară asupra structurilor complexe și a motivelor din spatele fiecărei povești care ne face să ne îndrăgostim de un personaj, de un gen sau de un film.