Casca in somn. Lucrarea si pazirea nu-l mai munceau.
Din departari, aproape stins, a auzit glasul: – Adame, unde esti? – Stiu ca nu stiu unde sunt.
Dar nu deplin. Mi-a nazarit ca as fi parasit.
Ca i-am invinovatit pe Eva, pe Celalalt. Ethos si Pathos, munti fara pace, ma zdrobesc, dand sa-mi aprinda iasca.
Iar aceasta se arata prunc cu burta plina, in pantecul umbrei de nuc. Avocatul meu a fost arestat.
Fiecare Adam in visul raspunsului sau. Ratandu-si, cu glorie mare, popasul.
– Ovidiu E. Mot
