Arestul la domiciliu

Lucrarea intitulata Arestul la domiciliu este rezultatul activitatii de cercetare stiintifica a autorului, materializata in elaborarea tezei sale de doctorat si cuprinde o analiza exhaustiva a masurii preventive a arestului la domiciliu, reglementata cu caracter de noutate in legislatia procesual penal romaneasca prin intrarea in vigoare a noului Cod de procedura penala, institutie de inspiratie italiana, dar regasita in legislatiile multor state dezvoltate, asigurandu-se prin aceasta alinierea legislatiei in domeniu la standardele moderne si extinderea posibilitatilor concrete ale organelor judiciare de individualizare a masurilor preventive. Tema lucrarii este de o deosebita actualitate, astfel ca a fost deopotriva necesara si oportuna cercetarea amanuntita a institutiei arestului la domiciliu in vederea elaborarii unor solutii in domeniu menite sa eficientizeze activitatea de infaptuire a actului de justitie penala, dar si pentru identificarea unor solutii juridice pentru una dintre cele mai stringente probleme cu care se confrunta societatea in ultimii ani, cea a supraaglomerarii penitenciarelor, ce a atras mai multe condamnari in dauna statului roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si a culminat cu emiterea impotriva sa a unei hotarari-pilot prin care a fost obligat ca, intr-un termen scurt, sa adopte un plan de masuri pentru rezolvarea situatiei.
Lucrarea se adreseaza deopotriva studentilor, practicienilor si teoreticienilor in drept, fiind un instrument util tuturor celor care cauta sa aprofundeze normele in materie si sa gaseasca solutii pentru problemele intampinate in aplicarea si interpretarea dispozitiilor legale in cauza, cum ar fi judecatori, procurori, organe de cercetare ale politiei judiciare sau avocati. Tema aleasa de autor este una de o deosebita actualitate, in peisajul juridic romanesc simtindu-se lipsa unei analize aprofundate a institutiei arestului la domiciliu, analiza care sa formuleze si solutii menite sa eficientizeze activitatea de infaptuire a actului de justitie penala.
Demersul autorului este cu atat mai important cu cat institutia arestului la domiciliu are inca serioase probleme in aplicare. Acest lucru a fost subliniat si de o serie de decizii ale Curtii Constitutionale care au venit sa corecteze anumite aspecte de neconstitutionalitate in materia reglementarii arestului la domiciliu.
Ca o concluzie generala a lucrarii, autorul apreciaza ca se impune reglementarea masurii arestului la domiciliu dupa aceleasi reguli procedurale prevazute pentru masura arestarii preventive. De asemenea, o alta concluzie la care se ajunge se refera la modificarea unora dintre conditiile si cazurile de luare a masurii arestului la domiciliu.
Nu in ultimul rand, autorul considera ca este necesara modificarea continutului arestului la domiciliu, prin prevederea expresa si a altor obligatii/restrictii pe care organul judiciar sa le poate stabili in sarcina inculpatului. Din cercetarea realizata de autor a rezultat ca sistemul penitenciar nu este cea mai potrivita forma de reeducare pentru anumite categorii de infractori, iar executarea pedepsei la domiciliu ar putea avea mai mult succes in reeducarea si reintegrarea acestora.
Asa cum subliniaza si autorul, executarea pedepsei la domiciliu este intalnita in multe sisteme judiciare, iar investitia in sistemele electronice de supraveghere este mai mica decat cheltuielile statului cu persoanele care isi executa pedeapsa in regim penitenciar. – Bogdan Bucatariu