Ascendent

Imediat ce deschizi paginile cărții „Ascendent” a lui Emanuel Sisman, te simți ca și cum ai fi invitat într-un soi de conversație profundă cu autorul. Este ca și cum ar fi vorba despre gândurile și trăirile lui, puse pe tapet într-un mod sincer și nepretențios. Te face să te oprești un moment și să te întrebi despre propria ta legătură cu interiorul tău, cu sufletul și cu mintea.

Cartea pare să pornească de la ideea că totul începe cu o desprindere de centru, de divinitate, de sursă – dar nu ca o separare definitvă, ci ca un fel de distanță pentru a putea observa mai clar dacă ceea ce ne dorim este cu adevărat al nostru sau doar un zbucium al minții. E o perspectivă interesantă, pentru că te face să reflectezi la dorințele și impulsurile tale, și la modul în care acestea te definesc. Emanuel ne invită să ne privim adânc în suflet și să ne punem o întrebare simplă, dar profundă: dacă aș putea materializa orice gând sau stare, care ar fi aceea?

Ce mi-a plăcut mult este modul în care autorul vorbește despre diferența între inimă și minte, între suflet și rațiune. Par să fie ca două forțe care se bat cap în cap uneori, iar aceasta luptă creează un fel de disconfort, sau chiar o ruptură între ceea ce simțim și ceea ce gândim că trebuie sau putem. Mi-a plăcut ideea că inima poate simți mai mult decât mintea poate înțelege, și că această diferență poate deveni o barieră în a ne accepta și în a ne trăi autentici.

Sisman ne provoacă să privim dincolo de limitele raționamentului nostru și să acceptăm că sufletul are propria lui limbaj, uneori inaccesibil minții. Realitatea este, explică el, că mintea nu poate simți, ci doar explică și categorizează ceea ce simțim. Asta explică adesea de ce ne simțim atât de pierduți când emoțiile noastre nu se conformează logicii. În același timp, autorul ne amintește că și mintea are rolul ei vital, dar trebuie să învățăm să o controlăm, nu să o lăsăm să ne dicteze viața întreagă.

Cel mai frumos capitol, pentru mine, a fost ideea că dacă trăim în prezent, în momentul acesta, atunci mintea și inima se pot armoniza cu adevărat. E o invitație la mindfulness, la acceptare și la trăirea conștientă a momentului, fără a fi pradă tumultului mental sau emoțional. În final, cartea ne amintește că, indiferent de limitele sau de diferențele dintre minte și suflet, tot ceea ce contează este să trăim în armonie cu prezentul și să ne permitem să simțim, fără frică și fără judecată.