Fara sa-i dea vreo atentie, necunoscuta stranse cu putere mana poetului: – Eminescu, dumneata esti Mihai Eminescu! Te urmaresc inca din Familia .
Venera si Madona e una din poeziile cele mai frumoase din cate am citit. Te admir si sunt fericita ca te cunosc.
Eminescu ramase intepenit, asa ca Tancu trebui sa-l impinga din spate, soptindu-i: – Du-te, ma, si zi-i multam frumos doamnei. El facu un pas si-i saruta mana.
-Eugen Lovinescu, Balauca
