Intretesut cu motive romantice (oglinda, umbra, sangele, groapa, cainele negru), volumul Bestia obisnuintei ne trimite in unul – poate nu cel suprem – dintre cercurile infernale. Oricum am privi, din subterana lui Dostoievski sau din penthouse-ul lui Patrick Bateman, avem locuri in fata la apocalipsa.
Deopotriva inger si demon, melancolic si violent, inocent si provocator, Radu Gavan este calauza noastra in cautarea unui Neverland din ce in ce mai greu de atins. – Stefan Bolea
