La varsta de 33 de ani, dupa D-ale carnavalului , geniul comic al lui Caragiale paraseste scena pentru a se manifesta, in continuare, in proza scurta si in publicistica. Pana atunci, prin numai patru piese, impusese un tip de comedie care a continuat multa vreme sa genereze dispute, deoarece, pentru prima data in literatura romana, parasea moralizarea explicita pentru o interiorizare a valorilor morale si aducea in fata publicului o satira a politicii perfect incadrabila intr-o epoca si totusi cu valoare universala.
[…] „Vorba nu e sa umpli lumea larga cu o opera, ci o opera stramta s-o umpli cu lumea”, spunea Caragiale. El este unul dintre putinii care au reusit.
