Home / Tudor Arghezi / Cartea cu jucarii

Cartea cu jucarii

Autor: Tudor Arghezi
42.28 LEI
In Stoc
Cumpără Acum
🔒 Plată Securizată & Livrare Rapidă
An apariție: 2024
ISBN: 9786306538393
Editura: ROLCRIS

Recenzia noastră

Cartea cu jucarii, scrisa de Tudor Arghezi, reprezinta o ilustratie exceptionala a talentului sau poetic si a maiestriei narrative, chiar si in contextul literaturii pentru copii. Prin intermediul poveștii celor doi copii mici, Barutzu si Mitzura, autorul reuseste sa creeze o lume plina de farmec, in care imaginatia si simplitatea se imbina armonios. Titlul insusi sugereaza o abordare plina de jucausenie si inocenta, dar in spatele acestei exterioritati se afla o profunzime certa, specifica stilului lui Arghezi, caracterizat prin utilizarea abundenta a elementelor cromatice ale limbajului: epitet, metafora, repetitie si muzicalitate.
Este remarcabil felul in care Arghezi isi insoteste cititorii intr-un univers microscopul, unde lumea familialului si a basmelor capata viata si devin instrumente de educatie si moralizare subtila. Tatal, judecatorul clarvazator al celor mici, reprezinta un simbol al intelepciunii si echilibrului, iar lumea povestilor devine o pietre de temelie in formarea caracterelor mici protagonisti. În plus, aceasta carte nu este doar o simpla colectie de povestiri, ci o oglinda a inocentei si curiozitatii copilului, o invitatie de a descoperi universul prin ochii celor mici.
Stilul lui Arghezi se manifesta prin simplitate si plasticitate, transformand o tema aparent simpla intr-un adevarat poem vizual si emotional. In pagini, se remarca muzicalitatea si ritmul fluid, care fascineaza cititorul de toate varstele, dar mai ales pe cei mici, pentru care este menit cu siguranta. Cartea a fost scrisa in 1931, iar de-a lungul timpului a devenit un element esential in literatura educativa si literara romaneasca, fiind apreciata pentru valoarea sa literara si pentru impactul asupra formarii culturale a cititorilor tineri.
Criticul Dumitru Micu remarca faptul ca aceasta lucrare reuseste sa creeze un univers al copilariei in care, oricand, cititorii pot sa-si regaseasca propriile experiente si emotii. Cartea cu jucarii devine astfel o bijuterie intre operele literaturii romane pentru copii, fiind atat instructiva, cat si estetica. Arghezi demonstreaza, prin aceasta lucrare, ca poezie si narativa pot fi unite in mod armonios pentru a crea o poezie a inocentei, a curiozitatii si a frumosului
In concluzie, Cartea cu jucarii este o capodopera literara ce transcende timpul si valentele ei educational si artistice raman la fel de valoroase. Ea ofera o privire nostalgica asupra lumii copilaresti, dar si o lectie de viata, inserata cu maiestrie in limbajul poetic al lui Arghezi. Este o lectura indispensabila nu doar pentru cei mici, ci si pentru adultii care doresc sa redescopere farmecul inocentei si frumusețea autenticitatii in arta si in viata cotidiana.

Te-a convins?
Vezi Oferta

Descriere

In paginile Cartii cu jucarii traiesc doi copii, de trei si de patru ani, Barutzu si Mitzura. Tatal lor, ca si cum ar avea sub un microscop doua gaze, le studiaza miscarile si pataniile zilnice din universul familial si le urmareste formarea si afirmarea.
„Tatutul” este judecatorul lor, cand poznele copiilor intrec masura si el trebuie sa rezolve, cu tact, problemele de etica. E si tovarasul lor de joaca plonjand in lumea basmelor, scotand cate o pilda pentru cei doi mititei.
Arghezi intrebuinteaza, cu obisnuita sa maiestrie de a povesti faptele mici, toate „elementele cromatice ale limbii”: epitetul, metafora, repetitia de cuvinte si de versuri. Acesta este stilul lui Arghezi, caracterizat de simplitate, muzicalitate si plasticitate.
Aici descoperim secretul unei carti care, de la aparitia sa, in 1931, nu inceteaza sa uimeasca si sa incante. Cartea cu jucarii , datorita perfectiunii sale artistice, e o carte cu jucarii literare.
„Sunt scrieri care, citite la orice varsta procura desfatari reinviate cu fiecare noua lectura. Cartea cu jucarii , mai cu seama, e un basm al copilariei cum nu sunt multe in literatura lumii.” Dumitru Micu, critic literar roman.
Tudor Arghezi (1880-1967), poet roman. Numele sau la nastere a fost Ion Nae Theodorescu, nume cu care a si debutat, in 1896, cu o poezie publicata intr-o revista condusa de Alexandru Macedonski.
In urmatorii ani semneaza cu pseudonimul Ion Th. Arghezi, entuziasmandu-i pe poetii moderni, ingrozindu-i pe traditionalisti.
Intre 1905 si 1910 a trait in Franta, apoi in Elvetia, scriind versuri, frecventand cursurile universitatilor din Fribourg si din Geneva. La intoarcerea in tara a publicat in revistele vremii, facandu-se cunoscut atat pentru versurile sale, cat si pentru pamfletele politice si literare.
In perioada interbelica a ajuns sa fie cu adevarat acel Arghezi care a intrat in istoria literaturii romane drept unul dintre cei mai mari poeti romani si unul dintre cei mai corozivi publicisti. Dupa instalarea comunismului, a fost o vreme ostracizat, dar dupa 1952 s-a lasat „recuperat” de noul regim, care i-a oferit titluri si demnitati.
Poezie: Cuvinte potrivite (1927), Flori de mucigai (1931), Carticica de seara (1935) etc. Proza: Tablete din Tara de Kuty (povestiri, 1933), Cimitirul Buna-Vestire (roman parabolic, 1934), Lina (roman , 1942) etc.