Descriind situatii cumplite, romancierul se mentine constant in acea postura a observatorului rece, impartial, care este proprie intregii sale literaturi. Aceasta detasare, ce vrea, parca, sa concureze impasibilitatea naturii, i-a fost impusa, desigur, scriitorului de legile creatiei obiective, dar ea exprima totodata si o anume conceptie, o „filozofie“.
Autorul lui Ion si al Rascoalei si-a trait cartile tocmai prin obtinerea de a participa manifest la viata condensata in ele… – Dumitru Micu
