Ce mult v-am iubit… Amintiri 1

Ce mult v-am iubit! Mult si pe multi.
Oameni de teatrusi de film, profesori, poeti, preoti, scriitori, artistiplastici, oameni simpli sau regi, carti si incaperi incare s-a asezat o lume de amintiri ce-si asteapta cuminterandul la uitare. Undeva, in epistolele sale cu apasat continutmoral Seneca, un stoic pur sange, spunea ca toti oameniipe care i-am iubit ne-au fost dati cu imprumut.
Si mi-amamintit de „tara luata cu imprumut” din ultimul discurs alRegelui Mihai! A trebuit, trebuie si va trebui mereu si mereusa restituim, dar si sa dam marturie pentru ce si cine ni s-adat.
Sunt aproape convins ca randurile mele nu vor reusisa se apropie nici pe de parte de dimensiunea exceptionalaa acestor oameni pe care i-am cunoscut si iubit. Dar prinstangacele fraze asternute pe hartie, pe cat de nevrednicul,pe atat de indraznetul autor, se va alina macar pe sine, totalungand si alungand aburul din ferestre, caligrafiind cudegetul lipit pe geam si marturisind la umbra duhuluimangaietor, iubirea.
-Razvan Ionescu Asa a inceput cea maifascinanta aventura a vietiinoastre. Sub chipul lui,al Mesterului, pe carezambetul imbraca nuantepolicrome, cand putin uimit,cand putin ironic, cand putinsiret, cand putin jenat, parcamereu cerandu-si scuze…Invaluit cel mai adesea infumul subtire alb-albastruisi fin al tigarilor Kent superlong, pufaind uneori afectat,aproape cu ostentatie,aprinzand si stingandchibritul intr-un anume fel,(pe care toti, evident, maitarziu aveam sa il imitam)parea un mag ce transformain vis totul imprejur,ridicandu-se de acolo de jos,dintre zeii Teatrului Bulandrape care ne invata sa-i atingem.