Confesiuni – un volum de poezii despre emotii traite in doi, despre suferinta, aspiratii, doruri, pierdere, descrise sincer intr-o suava stare de evocare. Citesc si eu cateva versuri din volum.
Le citesc asa, agale, pe sarite. Incerc sa prind firul ideilor, inlantuire de sentimente, trairi, mesajul cuvintelor asternute in paginile ce se rasfira cumva sub degetele mele.
Ooof, parca n‑am destul timp, parca nu‑i destula respiratie, parca nu‑i destula tihna pentru a desface cu grija tot miezul sensurilor ascunse dincolo de vorbe. Gandul imi zboara la ale mele…
ma simt intr‑un fel vinovata. Dar, poate ca nu.
Versurile par rostite, parca le‑as spune pentru mine insami. Parca le‑as murmura in taina.
De fapt, cine mai stie… Poate ca acesta este adevarul.
Sau poate ca asta‑i misterul, taina ascunsa cu delicatete, ca intr‑un joc: de‑a v‑ati ascunselea, dulce taina amaruie, linistitoare. Poate ca vorbele‑ideile‑versurile‑cuvintele curg asternute in insiruirea lor tocmai ca o invitatie la cautare.
La introspectie? Cine stie?
Putem afla oare? Poate…
Cititi. Cititi si voi.
Si va veti raspunde. – Maia Morgenstern
