Imaginați-vă o comunitate micuță, un grup de copii plini de energie și curaj, care își petrec zilele într-un loc simplu, dar plin de povești – piața mică de la poalele monumentului lui Garibaldi. Acolo, această gașcă de copii s-a hotărât să devină mai mult decât niște prieteni care se joacă în fiecare zi – ei și-au dat un nume cu farmec: Cucuvelele în oraș. Și, curioși din fire, ei și-au propus să facă ceva diferit, ceva ce să îi fie lor și celorlalți aproape. Cartea lui Eva Serena Pavan ne introduce într-o lume plină de culoare, chiar dacă la prima vedere ea pare simplă și cotidiană. E un fel de poveste spusă de eroul Unificării, statuia lui, care devine naratorul poveștii. Povestea acestor copii care observează tot felul de lucruri din jurul lor: cum părinții lor se înfurie sau se întristează când trec pe lângă chioșcul de ziare. Asta arată o realitate simplă, dar plină de semnificație: cum influențează viețile noastre ceea ce citim sau vedem. Ziarele sau, mai bine spus, marile titluri afișate acolo, spun aventuri tragice, vești de război, tragedii. Și uite așa, această gașcă de copii pornește pe un drum neașteptat spre un fel de revoluție: își iau markerii și pasta corectoare și decid să intervină, să schimbe un pic lucrurile. Ce m-a prins la această lectură a fost tonul sincer și ușor ludic. Nu e o poveste mai încărcată de învățături, ci mai degrabă o întâlnire cu niște copii plini de imaginație, care vor să vadă lumea într-un mod diferit și să o lase mai frumoasă. Ilustrațiile alb-negru ale lui Iulian Berceanu adaugă un farmec aparte, împletind perfect cu povestea, făcând-o mai vie și mai apropiată. E o carte care te poartă în sufletul acestor copii, te face să-ți amintești de zilele când și tu erai curios și plin de idei și te simțeai că poți schimba lumea, chiar dacă era mică. Un adevărat răsfăț pentru ochi și suflet, plin de voie bună și de un mic îndemn: uneori, mici gesturi pot avea un impact mare.