Daca m-ar intreba cineva, pe nepusa-masa, cum as caracteriza „dintr-un foc” dinamica exponentiala a scrisului lui Echim Vancea, as raspunde ca ea e o poetica a marginii pustii, a limesului. Cititorul tine in mana un volum lipsit de mistificari sau de iluzii, ceea ce inseamna, in ultima instanta, ca poetul ne propune, prin Culoarul sarpelui , o invitatie la asprime barbateasca, introspectie lucida si consecventa.
Sa fim cu totul sinceri, nu ne-am fi asteptat la altceva din partea unui autentic si intelept bard al Nordului indepartat decat la o proba a vocatiei… – Stefan Borbely
