Cartea scrisă de Adrian Costache mi s-a părut ca o adevărată explorare a modul în care putem privi educația și predarea științelor socio-umane dintr-o perspectivă mai profundă și mai filozofică, dar într-un mod practic și aplicabil. M-a convins de la început că nu e vorba doar despre teorii complicate, ci despre întrebări esențiale legate de ce înseamnă, de fapt, să învățăm și să predăm aceste discipline.
Ce mi-a plăcut cel mai mult în carte este tonalitatea ei întinsă pe o reflexie sinceră și curajoasă. Adrian Costache își asumă provocarea de a pune sub lupă ceea ce mulți evită: intervin în procesul didactic, se întreabă dacă metodele actuale sunt eficiente, dacă este loc pentru creativitate, și mai ales, dacă această creativitate e bine gestionată sau nu. Conceptual, cartea nu se limitează la simpla analiză, ci te cheamă să fii parte activă în reflecție, să îți pui întrebări și poate, uneori, chiar să ți le și răspunzi singur.
Mi-a plăcut în mod special că autorul a făcut apel la filosofi și gânditori importanți, dar într-un mod accesibil. Nu te face sa te simți ca la o prelegere plictisitoare, ci mai degrabă ca la o discuție între prieteni sau ca o conversație cu cineva care are răbdare să te asculte și să te provoace. Îmi place ideea că și filosofi precum Heidegger sau Derrida pot avea loc în dezbaterea despre predare, dacă îi privim nu ca pe niște entități îndepărtate, ci ca pe surse de inspirație pentru gândire critică și practică pedagogică.
Ce m-a făcut să mă gândesc mai mult la modul în care eu particip la procesul educației e că Adrian Costache nu se limitează la a da soluții, ci stimulează reflecția pe un teren mai larg: acela al eticii, al filozofiei și al psihologiei, toate legate de preocupările noastre ca profesori și ca elevi. Întrebările grave și pertinente despre soarta educației și despre cum putem face diferența, se întâlnesc pe parcursul cărții cu o sinceritate care te face să te implici, să vrei să știi mai mult și, poate, să schimbi ceva în propriul mod de a vedea și de a face predare.
Practic, ceea ce am rămas cu această carte este sentimentul că Adrian Costache ne încurajează să gândim dincolo de tiparele convenționale, să ne întrebăm mereu „de ce”, și mai ales, să nu ne temem să punem mâna pe creion și să încercăm, chiar dacă rezultatul nu e întotdeauna perfect. E o carte care te face să vrei să fii mai atent, mai curios și mai responsabil față de impactul pe care îl avem în formarea celor din jurul nostru, și asta e, în ziua de azi, un lucru foarte valoros.