Cu ce-as putea sa-i compar poezia? Cu un pahar de 250 ml de votca, baut pe nemancate, dintr-o rasuflare – ascultandu-l la bucatarie (intr-o buna traditie sovietica, toate discutiile „за жизнь” aveau loc exact acolo, de regula pana tarziu), tin minte cum mi se taiase respiratia -, si care, in loc sa te ameteasca de cap, iti limpezeste mintea, incalzindu-te, totodata, la inima.
Ca si cum, de unde dadeai taria pe gat, tocmai ti se facea o transfuzie de sange (proaspat!!!) – oricine a vibrat la versurile lui Cioclea trebuie sa se fi simtit „de-un sange” cu Poetul. Viguroasa, de-o vitalitate nedezmintita/de neegalat (in primele doua volume), poezia lui contine mai multa hemoglobina decat toata (lesinata!) poezie sovietica moldoveneasca luata la un loc, dar si samanta unei noi literaturi…
– Emilian Galaicu-Paun
