Nu doar cuvantul si taina Crucii sunt dumnezeiesti, ci si semnul ei e cu totul sfant si inchinat.Crucea – pecete sfanta si mantuitoare, sfintitoare si savarsitoare a bunatatilor, mai presus de fire si de cuvant, daruite neamului omenesc; nimicitoare a stricaciunii si a mortii, datatoare a vietii pururea-fiitoare si a binecuvantarii; lemnul mantuitor, sceptrul imparatesc si dumnezeiesc, biruinta asupra vrajmasilor vazuti si nevazuti.Crucea ne este pavaza, arma si semnul biruintei asupra diavolului; desavarsirea celor sporiti, mantuirea trupului si a sufletului, izgonitoarea tuturor rautatilor, rasadul Invierii, pomul vietii celei vesnice.