Dimineata vecinelor

„Dimineata vecinilor” este o carte care te ia prin surprindere de la primele pagini. Angela Baciu, împreună cu Nora Iuga, reușesc să ne arate că poezia nu trebuie să fie întotdeauna un efort complicat sau exagerat de elaborat. În această carte, poezia devine un joc, o conversație între două voci, chiar și atunci când cele două persoane sunt despărțite de distanță sau de milioane de telefoane. Se pare că într-o perioadă atât de tulbure, cum a fost pandemia, ea a devenit mai mult ca niciodată un mod de a păstra legătura, de a trimite mesaje din suflet în suflet, chiar dacă nu stăm față în față. Ce e atât de frumos la această carte? Poate faptul că limbajul nu are granițe, că poezia poate încolți și în timpul celor mai dificile încercări. Angela și Nora par să demonstreze că, indiferent de restricții sau izolări, cuvintele și conversațiile pot continua să curgă, să se reinventeze, să ne amintească că suntem încă conectați. Textul nu e formal sau academic, ci prietenos, aproape ca o poveste spusă cu voce caldă, înșirată natural, ca într-un dialog între doi prieteni. Lectura devine aproape un act de rezistență: chiar dacă pandemia ne poate separa fizic, limbajul, cu toate subtilitățile lui, ne păstrează împreună. E o lecție de optimism spusă cu dragoste pentru poezie și pentru cuvintele care ne țin vie firea. În plus, faptul că cele două poete reușesc să combine un stil atât de distructiv, aproape dadaist, cu o sinceritate aproape personală, face ca această carte să fie un mic simbol al libertății de a spune și de a comunica, indiferent de circumstanțe. E despre puterea dialogului, despre cum se poate crea poezie chiar și între ecrane, între doi oameni aflați departe, dar cu sufletele aproape. O recomand cu drag oricui vrea să vadă cum poezia poate renaște, chiar și în vremuri de restricții și dezorientare.