Dimitrie Cantemir (1672-1723), fiu al domnului Moldovei isi petrece ca si fratele sau mai mare Antioh aproape 22 de ani la Constantinopol ca ostatic la turci, garantand domnia tatalui sau Constantin Cantemir. Aici isi va insusi limbile turca, persana, araba, dar si italiana si franceza.
Este interest in egala masura de filozofie si geografie, etica si muzica avand cei mai renumiti profesori ai epocii. Astfel, boierii moldoveni isi pun speranta in el, chemandu-l sa ocupe tronul dupa moartea tatalui sau.
Nefiind recunoscut de Inalta Poarta unde Brancoveanu castigase cauza pentru Constantin Duca – protejatul sau. Dupa Victoria turcilor de la Stanilesti asupra rusilor, Cantemir, impreuna cu familia sa, este obligat sa paraseasca tara stabilindu-se in Rusia, unde Petru cel Mare ii pune la dispozitie o mosie la Harkov, acordandu-i titlul de principe serenisim al Rusiei, devenind consilier intim al tarului, calitate in care participa nemijlocit la conducerea tarii.
Astfel ia contact cu mari personalitati politice, diplomatice, stiintifice si artistice ale Europei, impunandu-se tuturor prin eruditia sa. Era considerat ca unul dintre cele mai luminate capete ale epocii (Leibnitz al nostru il numeste Blaga, iar G.
Calinescu Lorenzo de Medicii al nostru), iar lucrarile sale il recomanda pentru ca Academia berlineza sa il primeasca in randurile sale.
