Imediat ce începi să citești din cartea asta, simți că pășești într-o poveste plină de sensibilitate și curaj. Willow Chance, o fetiță de doisprezece ani, nu e ca orice alt copil. Ea are o minte de geniu, e obsedată de natură și are propriile ei ritmuri, metode, chiar și moduri speciale de a se liniști – numără din 7 în 7, ca o mantră care îi aduce calm în adrenalina vieții.
Cartea şochează și încântă în același timp, pentru că Willow e o persoană atât de diferită, dar atât de sinceră și plină de fervoare pentru lumea din jur. În momentul în care ea pare să fie pe punctul de a-și pierde echilibrul, găsește în micile sale obiceiuri și în gânduri o formă de refugiu, un mod de a face față provocărilor. Și, dacă ai fi Mari sau Felix, aproape sigur te-ai simți atrași de povestea ei, pentru că e o lecție de curaj și de acceptare.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e modul în care te face să te gândești la ce înseamnă cu adevărat să fii familie. Nu e doar despre sânge sau despre legături sociale, ci despre conexiuni, despre a-ți găsi locul tău printre oameni care te acceptă cu tot cu neputințele și diferențele tale. Willow, părinții ei adoptivi și ceilalți personaje din carte trec prin momente intense, pline de durere și speranță, și toate acestea te fac să realizezi că uneori, să fii diferit e un lucru bun – e ce dă culoare și sens vieții.
Pe măsură ce te lași purtat de sânul povestirii, descoperi că rețeta pentru a merge mai departe nu e neapărat una complicată. E despre empatie, despre răbdare și despre învățarea de a asculta și înțelege cine sunt chiar și cei mai diverși oameni. Într-un mod cald și emotiv, această carte îți amintește că toți avem nevoie de cineva sau de ceva care să ne țină fericiți și în siguranță. Și, cel mai important, niți arată că, uneori, cele mai frumoase lecții despre viață vin din cele mai simple obiceiuri și luminoase suflete precum cea a lui Willow.