Dincolo de podurile atarnate si alte povesti cu dor de duca

(…) Pe data, i-au inconjurat o multime de soldati de plumb, care faceau de straja. – Bine ati venit!
le ziceau ei. Ati cam intarziat.
Balul a inceput. Celelalte papusi au sosit de mult.
– Dar stapana mea nu e papusa, le sopti calutul de lemn. E fetita.
O fetita adevarata . – Marta Cozmin, Fetita si calutul de lemn Antologia Dincolo de podurile atarnate reprezinta un eveniment editorial in primul rand pentru ca selectia textelor pune in valoare virtutile curative ale prozei pentru copii din opera Martei Cozmin, oferind harta unei geografii literare a functiei de profilaxie existentiala din intreaga creatie de gen a autoarei.
Chiar daca Marta Cozmin nu a avut explicit in intentie functia terapeutica, textele oglindesc fie virtuti sau intentii curative explicite, fie texte care reflecta intentii terapeutice implicite, din registrul mai complex al functiei de profilaxie existentiala a textului literar. Luiza Carol remarca faptul ca povestile Martei Cozmin sunt un univers aparte, creat „pentru copii si adulti care nu si-au pierdut copilaria.” Acest univers este construit pe o foarte personala schema narativa, traducand o subtila dialectica a realului si a imaginarului: „Cam asta e schema generala a tuturor povestilor Martei Cozmin.
Un personaj simpatic, bun si glumet, are o lume a lui frumoasa si buna, sau daca nu o are si-o cauta pana si-o gaseste – ceea ce inseamna ca o are mai intai in imaginatie, ca intr-o aluna de argint fermecata.” – Luiza Carol, Medalion . In Marta Cozmin, Basme si povesti , Editura Vitruviu, 2003