Cartea de fata cuprinde amintirile din Sfantul Munte ale parintelui Heruvim Karambelas, o minunata comoara duhovniceasca din care s‑a hranit toata viata si cu care a hranit o multime de calugari si mireni. Ce folos ar avea omul sa castige lumea intreaga, dar sa‑si pagubeasca sufletul?
Sau ce-ar putea da omul in schimbul sufletului sau? Calugarii sunt cei mai buni negustori.
Pierd putin si castiga mult. Le lasa pe cele mici si le dobandesc pe cele mari.
Dispretuiesc cele vremelnice si aleg cele vesnice. Se leapada de cele lumesti si isi strang comoara in ceruri.
Imi vor ramane intipariti in minte pentru totdeauna acesti parinti cu chipurile lor smerite, tacute, cu ochii plecati in pamant, cu dulamele ponosite, cu ciorapi albi de lana, cu ghetele butucanoase, cu desaga, toiagul si cu siragul de matanii in mana, ros de atata folosire. Nu‑i voi uita niciodata.
Patruzeci de ani au trecut, dar taina tacerii lor, straduinta lor de a ramane tot timpul in umbra, imi starnesc si acum admiratia, pe care o pastrez in suflet neatinsa, de parca i‑as fi vazut ieri. Insufletite vase pline de mir ale Sfantului Duh!
S‑au lepadat de toate cele din afara, de toate cate tin de randuiala acestei lumi, de toate cele desarte. Au sapat in adancul sufletului lor, si‑au lucrat lumea launtrica si au gasit astfel comoara.
L‑au gasit pe Dumnezeu, au gasit Imparatia cerurilor. Cate nu ar avea sa spuna lumii acesteia, care si‑a pierdut calea si linistea, aceasta lepadare de sine, acest eroism fara asemanare, aceasta indumnezeire a lor intru Iisus Hristos!
– Arhim. Heruvim Karambelas
