Intr-o schita de prefata compusa pentru opera lui heteronimica, Pessoa insusi stabilea o comparatie intre Baronul de Teive, Bernardo Soares si Alvaro de Campos, acesta din urma fiind cel mai expansiv si mai revoltat heteronim din familie. Tustrei ne apar ca inadaptati la viata reala, dar avizi sa produca fragmente, texte, literatura – adica o opera , fie ea si precara.
Or iata ca Baronul de Teive se sinucide, convins ca arta superioara a devenit imposibila, sau constient de faptul ca el este un infertil . Sa intelegem oare ca acea arta superioara trebuie sa se concretizeze intr-un opus organic, rivalizand cu capodoperele traditiei, adica mai mult decat o suma de fragmente disparate?
Implicit este pus in cauza statutul creatiei pessoane in ansamblul ei. Baronul insinueaza astfel ca Pessoa nu s-ar ridica la inaltimea exigentei absolute.
Poate ar trebui sa-si arda si el manuscrisele, sa-si teatralizeze apoi sinuciderea in decorul atemporal al unei arene romane, inconjurat de stele, implantandu-si daga in piept, indiferent daca Cezarul, sau Cititorul, l-ar gratia sau nu. – Dinu Flamand Traducere din limba portugheza de Dinu Flamand.
