Elixirul viselor. Povestea familiei Campari

Elixirul viselor: Povestea familiei Campari/ L’elisir dei sogni: La saga dei Campari de Silvia Cinelli este un roman seducator care ne poarta in Italia secolului al XIX-lea, la Milano mai exact, unde Gaspare Campari deschide celebra Caffe Campari din Piata Domului, oferindu-le astfel unora dintre cele mai stralucite minti ale epocii, si nu numai lor, un punct de intalnire si, poate… o sursa de inspiratie.
Si daca ar fi sa ne imaginam trecutul ca pe un muzeu al timpului, ei bine, in vitrina alocata Italiei acestei epoci, in care Gaspare Campari oferea lumii un nou elixir al fericirii, ii putem admira pe: Giacomo Puccini cautandu-si inspiratia pentru La Boheme (1893 si 1895); pe Giuseppe Verdi sarbatorind succesul operei La Traviata (1852-1853); pe Edmondo de Amicis , uitandu-si manuscrisul celebrului sau roman Cuore: Inima de copil (1886), chiar in cafeneaua domnului Campari; pe Gabriele D’Annunzio pregatindu-se sa scrie o noua pagina din celebrul sau roman „Il piacere” (1889) sau pe celebrul fondator al ziarului Corriere della Sera, unul dintre cele mai importante si influente cotidiene din Italia, Eugenio Torelli-Viollier (1842-1900) bandu-si cafeaua de dimineata. Dar romanul ne ofera mai mult decat o frantura de sfarsit de secol XIX, facand delicat trecerea in secolul XX, in care omenirea isi pune toate sperantele, visand la o noua era fericita de progres si bunastare, cu atat mai mult cu cat, sfarsitul turbulent al secolului al XIX-lea ii perturbase profund linistea si stabilitatea.
Un roman despre geniu, creativitate si lupta pentru succes, dar si despre intrigi si drame familiale, inspirat dintr-o istorie reala, ce prinde viata sub semnatura scriitoarei si scenaristei Silvia Cinelli. Silvia Cinelli, scriitoare si scenarista, a lucrat la numeroase seriale si proiecte de televiziune si a colaborat cu editurile Rizzoli si Endemol, printre altele.
In 2016, a publicat la Editura Rai Eri cartea Noi, Medici. Ascensiunea unei familii la putere .
Conform unei note adaugate de autoare la sfarsitul romanului, informatiile istorice, datele despre compania Campari si detaliile despre membrii familiei sunt reale. Totusi, aspectele legate de viata lor personala si emotionala sunt fictiune si exclusiv rezultatul imaginatiei Silviei Cinelli.
Insa, pentru cititorii extrem de curiosi, autoarea ofera in aceasta nota finala a romanului cateva dezvaluiri in legatura cu membrii familiei Campari si realitatile de necontestat dezvaluite in roman cu privire la viata lor. Gaspare Campari a fost un self-made man , cum spun englezii, facand o avere considerabila din comertul cu lichior, si ulterior din cafeneaua sa din Piata Domului, unde specialitatea casei era celebrul bitter in stil olandez, pe care multi il numeau deja Bitter Campari.
In paralel cu prezentarea acestei saga, autoarea ne introduce in atmosfera inceputului de secol XIX, facandu-ne martori la evenimente cruciale care au schimbat istoria lumii. Ca de exemplu, introducerea in iarna anului 1882 in Piata Domului din Milano a iluminatului electric, perceput in epoca ca un nou miracol al tehnologiei.
Cu aceasta ocazie, cei care se ocupa de aprinderea felinarelor cu gaz le-au lasat stinse si acum, in intuneric, toti freamata de emotie. Deodata, o explozie muta: impulsul electric ajunge la becurile care incep sa lumineze singure.
Din multimea orbita izbucneste un ropot de aplauze, se ridica pahare si se aud strigate entuziaste. In aceasta noapte invinsa de noua lumina, este firesc sa ai incredere intr-un viitor stralucitor.
– Elixirul viselor, Silvia Cinelli In timp ce toata lumea este fascinata de „miracolul” electricitatii, Davide, fiul de 15 ani al lui Gaspare, ii cere tatalui sau sa il initieze in stiinta crearii lichiorului, lasandu-l sa asiste in laborator la procesul de fabricare. Gaspare este foarte categoric insa in aceasta privinta: fiul cel mare, Giuseppe, avea sa il ajute in laborator, in timp ce Davide si Guido urmau sa serveasca la mese in cafenea.
Davide insista, dezvaluindu-i ca Giuseppe nici macar nu era pasionat de lichioruri ca el, insa tatal ramane neinduplecat in decizia lui. Doua zile mai tarziu, Gaspare moare ca urmare a unui atac de cord, in urma lui ramanand cinci copii (in mare parte minori), o nevasta devastata de durere si caietul sau cu notite, pastrat cu sfintenie in laborator, unde se aflau toate insemnarile sale de o viata, de cand era copil si facea ucenicie la Cafeneaua Bass din Torino si pana azi.
Acest caiet (plin cu retete) este comoara familiei Campari, iar continutul sau nu trebuie aflat de nimeni, cu exceptia membrilor familiei. Dupa moartea subita a lui Gaspere Campari, sotia lui, Letizia, preia cu fermitate afacerea, dar adevarata provocare vine odata cu succesiunea: care dintre fiii sai va duce mai departe mostenirea familiei?
La trei ani de la moartea sotului ei, intr-o dimineata de Pasti, Giuseppe – fiul cel mare al familiei, care trebuia sa duca mai departe numele Campari – isi anunta mama ca vrea sa renunte la munca in laboratorul de lichior si sa se faca preot, cedandu-i locul sau fratelui mai mic, Davide. Cum nu are de ales, iar Davide nu are niciun pic de instruire pentru meseria de lichiorist, Letizia decide sa il trimita la Bordeaux pentru a fi initiat in aceasta stiinta de Monseur Jourde, o mai veche cunostinta a familiei Campari.
Davide isi vede astfel marele sau vis de a deveni lichiorist aproape implinit, in timp ce plecarea se va dovedi prilejul perfect pentru a afla daca si femeia de care era indragostit, Quintillia, il iubea la randul ei. In paralel cu povestea din prezent, autoarea deruleaza si un fir din trecut, din vremea cand tatal lui Davide, Gaspare, facea primii pasi in meseria de lichiorist, pe care avea sa o practice cu pasiune toata viata.
Ne intoarcem astfel cu 40 de ani in urma si il vedem pe Gaspare plecand la Torino sa-si faca un viitor si lucrand ca ucenic prin diverse cafenele. Apoi, il vedem cum preia, la Novara, Cafeneaua Prieteniei, fiind in acelasi timp devastat de tragediile din viata lui.
Iar apoi, soarta ii surade din nou, cunoscand-o pe Letizia, mama copiilor lui si femeia alaturi de care avea sa isi petreaca tot restul vietii. In ziua in care Letizia a intrat in cafeneaua lui, la Novara, a fost impresionat instantaneu.
Nu era cea mai frumoasa fata pe care o vazuse vreodata, dar era fara indoiala cea mai roscata si, mai presus de toate, emana o energie care parca muta aerul din loc. Dar cum ar fi putut sa-si imagineze atunci ca ea ii va schimba destinul?
– Elixirul viselor, Silvia Cinelli Ani mai tarziu, Gaspare si noua lui familie se vor stabili la Milano, iar cand va fi nevoit sa schimbe locul primei cafenele cu unul mai central, se va simti responsabil sa le ofere milanezilor ceva cu totul unic si special care sa ii atraga mereu in cafeneaua sa. Gaspare va incerca tot felul de retete si de combinatii pana va ajunge in cele din urma la formula perfecta, dulce si amara, pe care o va numi „Bitter in stil olandez”, nu pentru ca ar fi stiut ceva despre Olanda, ci pur si simplu pentru ca stia ca „milanezilor le plac lucrurile exotice.” La Bordeaux, Davide isi face un bun prieten, in persoana lui Etienne, impreuna cu care isi va petrece sarbatorile de iarna la Paris, unde descopera viata boema si se indragosteste irezistibil de cantareata Leda Baroni.
Fermecat de ea, renunta la promisiuni, la marea lui dragoste din Milano si la visul de a deveni lichiorist, hotarand sa se bucure pe termen nelimitat de pasiunea care il leaga de Leda. Leda si Davide vor fi treziti din visul lor de iubire de sosirea la Paris a lui Guido, fratele de 14 ani al lui Davide.
Aceasta vizita total neasteptata il responsabilizeaza pe Davide, care decide sa isi conduca fratele mai mic inapoi la Milano. Iar odata cu reintoarcerea la Milano, Leda va deveni un capitol incheiat din viata lui, deocamdata… Davide isi redescopera pasiunea de lichiorist si inregistreaza doua marci reprezentative pentru tata si fiu: Lichiorul Cordial, pe care el insusi l-a creat, si lichiorul Bitter Campari, creatia de succes a tatalui sau.
Atitudinea lui Davide fata de afaceri este una cat se poate de sanatoasa, acesta intelegand ca ori tine pasul cu vremurile, ori va disparea rapid lasand locul noilor branduri: Fabricile, cu masinile lor cu aburi si electricitatea, nu au schimbat doar metodele de productie, ci si modul de a face comert: exista mai multe produse disponibile si tot mai multi oameni dispusi sa le cumpere. Este un dans grandios care pune orasul in miscare, o febra a consumului, o frenezie necontrolata.
Moda se schimba rapid, construieste averi din nimic sau le distruge cu aceeasi viteza, iar in acest carusel ametitor trebuie sa iesi in evidenta, sa te faci remarcat, daca nu vrei sa fii strivit. Acel mic spatiu pe o pagina de ziar este modul lui de a spune: iata-ma, sunt aici si vreau sa intru in hora.
– Elixirul viselor, Silvia Cinelli Sfarsitul anilor 1890 este o perioada de plin avant economic in Italia. Acum ne nasc mari branduri italiene precum Pirelli, Elvetica sau Atelierele Mecanice Stigler, in timp ce Campari devine un brand cunoscut si respectat in toata Italia.
Davide decide extinderea celebrei lor cafenele de langa dom, ocazie cu care aceasta va capata si o noua personalitate, datorita statuii din marmura a unui amoras calare pe un delfin, poreclita de clienti „Ingeras”. „Ingerasul” devine astfel un punct de intalnire popular printre milanezi si complicele nevinovat al iubirilor secrete si al intrigilor sentimentale rafinate.
Daca in afaceri Davide pare ca se descurca de minune, inventand numeroase bauturi noi, precum: Lichior amar englezesc, Rachiu din vin muscat, Kinal, Sirop de Orz, Menta Alpina Glaciala, in ceea ce priveste viata privata, aceasta va lua o intorsatura neasteptata, daca nu chiar ciudata. Pe langa cele doua mari iubiri neimplinite care il vor bantui toata viata, Davide va trebui sa faca fata si unei tragedii familiale care il marcheaza profund.
Pe de alta parte, dorinta lui de a face afacerea sa creasca tot mai mult si presiunea pe care o pune pe fratele sau mai mic, Guido, vor transforma aceasta relatie in una conflictuala, alimentata mereu de orgoliile masculine ale celor doi. Revolta din mai 1898, iscata pe strazile din Milano din cauza nemultumirii oamenilor cu privire la conditiile grele de munca si la preturile mari ale alimentelor, va accentua si mai mult neintelegerile dintre cei doi frati.
Davide va fi nevoit sa isi accepte limitele, nu numai in relatia cu Guido, ci si cu ceilalti oameni dragi din viata lui… Banii, intr-o masura mai mare sau mai mica, deformeaza caracterul. Asta pentru ca posesia lor ne poate da falsa impresie ca suntem indreptatiti sa controlam mai mult decat afaceri, marfuri si oameni, care accepta benevol sa ne slujeasca, in schimbul unei sume de bani.
Davide va trebui sa recunoasca ca betia succesului de care s-a bucurat in afaceri l-a ametit intr-atat, incat, a ajuns sa manipuleze oameni si sa le regizeze vietile dupa bunul sau plac. Dar atunci cand ai dreptate de cele mai multe ori, nu inseamna ca ai dreptate tot timpul.
Sentimentele oamenilor nu pot fi manipulate, iar cand o faci, risti sa ranesti, sa distrugi, sa produci rani nevindecabile si sa fii parasit. De aceea, in plan personal Davide este departe de ceea ce se numeste un om fericit.
In ceea ce priveste afacerile insa, se poate spune fara nicio umbra de indoiala ca a reusit. Astfel, intelegandu-si foarte bine soarta, Davide merge mai departe pe un drum pe care singur si l-a ales: Nu ai cum sa treci prin viata si sa ramai intreg, se pierd bucati pe drum, pe masura ce inaintezi.
Iti indeplinesti un vis si, dintr-odata, iti dai seama ca nu mai esti aceeasi persoana care l-a visat, privesti in spate si nu mai este nimeni, dar nu poti sa te intorci, poti doar sa mergi inainte. – Elixirul viselor, Silvia Cinelli Traducere din limba italiana de Roxana Panaite.