Fata cu fluturi este o poveste de dragoste. Desfasurata pe doua planuri, ne vorbeste despre sentimentele care se succed spre un final mereu schimbator, asemeni personajului principal: Alexandru.
Alexandru ne incanta diminetile cu priviri si zambete care fac insasi fluturii sa zboare. „Si mi-am brodat visele pe zambetele tale.
Sunt frumoase. Visele.
Zambetele, nu?” „Tu. Zambesti.
Si zambesc si eu cu tine. Ce mi-as putea dori mai mult?”, ii spune Elisa.
Elisa, cu o naivitate fara margini, il urmeaza oriunde ii cere el sa o faca, atat de departe, inspre prapastia propriei sale vieti. Intriga simpla, evaziva se complica din cauza detaliilor.
Si tot ce e frumos se transforma intr-un cosmar care o face pe aceasta sa spuna: „Sunt vise care vrei sa fie realitati si realitati care vrei sa fie vise”. Sfarsitul?
„Fiind in cautarea sfarsitului, iata ca sfarsitul venea catre mine cu haina lui cenusie. Prins in litere albastre, ma priveste din coala de hartie.
Ii descifrez cu greu scrisul dezlanat. Deocamdata”.
