Femeia din tren. Reflectii Viata ramane totusi un mare dar, chiar daca trebuie sa strabati munti de tristeti, tot cautand al fericirii hotar.
Fiecare munte prezinta o lectie de victorie, cum ar fi cate-o poiana de bucurie, odihnitoare, de unde poti sa-l contempli in lumina de soare, si locul din care sa pornesti mai departe, mult mai fericit, pe o noua carare, pentru ca natura-i primitoare cu tine oricum te-ai afla, in orice stare. In fiecare anotimp cald obisnuiesc sa merg aproape zilnic in parc unde, pe masura ce inaintez de conditia mea, ma departez – de dogma si forma – si, intrand in frumusetea simplitatii clarificata pas cu pas, in rand cu mine se separa si timpul de ceas, intrebarile se scutura pe toate cararile, iar eu ma bucur de clipele mici mai mari ca orele.
– Domnica Pop
