Cartea „Fericirea în vid” scrisă de Arthur Suciu e o senzație neașteptată, o incursiune în adâncurile gândurilor unei persoane care pare să fie într-un soi de căutare a sensului vieții. Autorul atinge teme grele, ca disperarea, melancolia, moartea și sentimentul aproape apăsător că totul nu face sens în lumea noastră modernă. E ca și cum cineva a pus pe masă o lanternă puternică într-un tuning întuneric deplin, arătând toate gunoaiele ascunse și toate incertitudinile pe care le trăim, uneori conștient, alteori nu.
Un capitol special, cel intitulat „Urme pariziene”, ne face să simțim experiența personală a autorului în orașul luminilor. Se simte cum povestește cum s-a relaxat, cum a găsit acolo o parte din sine sau poate o reflecție a tristeților sale. Se face o observație foarte profundă asupra vieții, despre cum orașul poate fi și un refugiu, și o oglindă a celor mai dureroase gânduri. În felul lui, cartea devine un fel de jurnal, plin de trăiri, de gânduri și de momente de revelație, toate învăluite în acea senzație de melancolie specifică.”
Suciu nu e genul de autor care să cânte laude sau să scrie doar despre lucruri frumoase, ci e un moralist, un fel de lup care strigă în pădurea asta de vieți grăbite și superficialitate. El reușește să schițeze portretul unei societăți în derivă, un loc în care suntem frământați între singurătate și dorința de conexiune. Este ca și cum lumea noastră e un tren care alunecă pe linie, înspăimântat, dar impasibil, și ne găsim cu toții în stații luminoase, temporar, apoi iar în întuneric.
Ce îmi place la această carte e felul în care Arthur Suciu nu pare să vrea să spună o poveste simplă, ci să atingă anumite colțuri sensibile ale ființei umane. Îți pune întrebări, te face să reflectezi, chiar dacă uneori te și întristează. Cartea pare să fie o conversație sinceră cu un prieten care înceracă să-și organizeze propriile gânduri și emoții, și reușește să creeze o atmosferă aproape palpabilă de introspecție și sinceritate brutală.
În final, dacă ești genul de cititor căruia îi place să exploreze aspectele mai întunecate ale existenței, să înțeleagă de ce uneori viața pare fără de sens, această carte îți oferă un punct de vedere onest și profund. Arthur Suciu nu te va lăsa să pleci nepăsător. O faci cu o senzație de amestec de tristețe și înțelepciune, dar și cu o dorință ascunsă de a găsi luminițele mici, acolo unde pare că nu mai sunt niciodată. Într-un cuvânt, o carte care te provoacă și te face să te gândești la propriile tale urme pariziene, acele momente grele și frumoase ale vieții tale.