Fericiti sa ucida. Roman-reportaj.
Cu un epilog de Hanna Bota Cultura romana mi-a facut daruri multiple. Tot ce am realizat, ca jurnalist si ca scriitor, se datoreaza, in primul rand, limbii si literaturii romane, amandoua de o unica vastitate, de o unica bogatie; numai putin m-a „inspirat” exemplul de truda si de abnegatie in slujirea ideii al marilor nostri scriitori si gazetari.
Cele mai multe dintre cartile mele trateaza subiecte de pe meridianele lumii, unde am cautat semnul Crucii din Carpatii natali. Am cautat acest semn peste tot unde s-au risipit romani, adunati in jurul unui prag de altar.
Din vreme in vreme, ma intorc acasa, la „punctul fix” al amintirilor. Asa s-a nascut acest roman-reportaj; intr-un apartament modest, unde a avut loc aceasta confesiune, prin scurte flash-uri, ce joaca rol de paratrasnet, prin care se scurge fulgerul maniei unei femei evreice care a supravietuit holocaustului.
-Ioan Barbu, Autorul 30 ianuane 2007
