Noul ciclu de versuri al Alinei Caraghin cred ca se impune prin deschiderile spatiale – material vorbind – pe care le umple cu starea de iubire. E in toate: de la universul cosmic ( Lista de provizii ) la anotimpuri ( Miros de septembrie ) si stele ( Si stelele mai cad ), la culori ( Culori ), la noi ( Lumina din spatele norilor ) si la tot ce exista si se poate percepe.
In acest existent etern se produc marile si micile miracole ale iubirii care trece din tine prin mine, din mine prin tine intr-un circuit continuu, care poate fi numit simplu: fir rosu . – Ion Popescu Topolog
