Furt la limita culpei Vai mie! Nu ma recunosc.
Ma simt fara istorie, fara trecut, fara-nceput, fara definitie; imi caut infatisarea credintei. Poate mi le-a furat cineva, din greseala.
Am uitat numele strazii. Vizibil stanjenit, doresc sa-ntreb un trecator: sa spuna anul, luna, ziua.
In amiaza mare sa-ntreb banuitor, sa auda toata lumea: „In curand va fi deschisa expozitia mult asteptata?”… Am ramas asa, dintr-o zi de Craciun, uituca – despre tot ce-ar mai putea sa vina…
