Uneori harul se retrage din simtirea noastra ca sa putem creste, sa putem discerne si alege in libertate deplina ce cale vrem sa urmam. De multe ori insa harul e acolo, dar noi nu-l folosim pentru ce ne este el dat, ca sa ne bucuram de cresterea pe Cale, ci il impingem spre rezolvarea problemelor din cotidianul conflictual.
Domnul ne da har nu pentru a nu mai avea necazuri, ci ca sa fim cu El in orice am intampina pe Cale. Pe masura ce omul devine lucrator al harului cu propria sa harnicie si hotarare, lumea din jurul lui se schimba pentru ca el este o particica a acestei lumi si o si include ca micro-cosmos in el.
Taina mare! Dar nu o putem cunoaste decat prin participare, prin traire.
– Schimonahia Siluana Vlad
