Home / Ioasaf Petreus / Ganduri spre lumina

Ganduri spre lumina

36 LEI
In Stoc
Cumpără Acum
🔒 Plată Securizată & Livrare Rapidă
An apariție: 2023
ISBN: 9786069547632
Editura: THEOSIS

Recenzia noastră

Gândurile din cartea „Gânduri spre lumină” a lui Ioasaf Petreus sunt cu adevărat simple, dar încărcate de o sinceritate și o emoție profundă. Se simte că autorul a scris dintr-un loc de convingere și iubire pentru Dumnezeu, iar poeziile lui nu sunt doar simple versuri, ci parcă niște rugăciuni țesute cu grijă în cuvinte. Este ca și cum ar fi un dialog direct cu Divinitatea, o încercare de a exprima dorul și iubirea, dar și recunoașterea propriilor păcate și căutarea căii spre lumină. M-a impresionat modul în care alege să vorbească despre eroul adevărat al vieții noastre: Dumnezeu, cel care a luptat pentru biruință peste rău și moarte, și care străbate în fiecare cuvânt al său. Ce mi s-a părut extraordinar este simplitatea cu care își exprimă sentimentele – pare ca și cum am asculta o conversație sinceră cu un prieten apropiat. Poeziile sale nu sunt doar despre iubire sau dor, ci și despre căutarea înțelepciunii, despre unirea sufletului cu divinitatea într-un fel de comuniune profundă. Sunt în același timp rugăciuni și reflecții, poezii pline de lumină, dar și de întrebări sincere, așa cum ne vin nouă tuturor în momente de întălnire cu propriile noastre gânduri și lacrimi. Îmi place că autorul reușește să transforme aceste tematici spirituale într-un mod accesibil, aproape ca o conversație între suflete. Se simte că fiecare poezie vine dintr-un loc de sinceritate, și că, chiar dacă unele imagini sunt simple, ele au o frumusețe aparte, o prospețime care te face să o citești cu sufletul deschis. E o carte care te îndeamnă să te oprești din agitație, să meditezi și să descoperi fragmente de lumină în propriul tău suflet. În final, ideea că poezia poate deveni o punte între iubire, dor și credință are o frumusețe aparte, iar Ioasaf Petreus ne invită să ne regăsim în cuvintele lui, să ne îndreptăm spre lumină și spre înțelepciunea divină cu toată ființa.

Te-a convins?
Vezi Oferta

Descriere

Inchin aceste poeme Celui Ce Este Lumina Lumii. De copil doream sa scriu o carte despre vreun erou bun, puternic, poate chiar nemuritor.
A randuit Eroul Eroilor, Biruitorul raului si al mortii pentru vesnicie, sa fie Personajul central al gandurilor mele, trimitandu-mi luminoase si neindoielnice marturii ca El este acel erou despre care doream sa scriu ca sa mi se implineasca visul. Eu doar le-am primit, cumva ca un postas care e obligat sa duca mai departe corespondenta, cu mult drag si le-am asternut pe hartie.
Nadajduiesc ca tot El, Nemuritorul, va pune pe ele timbrele iubirii, ca sa ajunga la toti cei ce au cutia inimii deschisa si vor sa ajunga in Imparatia Lui, a Luminii celei necreate. – Ioasaf Petreus Ca inainte-cititori, am mirosit cu uimire „ciorchinii de struguri” ce stau zugraviti pe filele acestei carti si ne-am bucurat de darul ce s-a dat Parintelui Ioasaf, „postasul” dintre cer si pamant, calatorul printre doruri care dor.
Frumos a impartit tematica acestor versuri, ca un rastignit cuvantator intre „Dor de El” si „Dor de ea”, si incheind inspirat volumul cu deplinatatea unei slavoslovii inchinate chiar Intruparii Cuvantului, prin forma clasica a stravechiului colind invesmantat in haine noi. Toate poeziile din acest volum sunt de fapt rugaciuni, sunt rostiri poetice ale simtirilor adanci inaintea tainelor vietii, adresari directe catre Dumnezeu – Izvorul a toate, adresari strabatute de lumina unei alte lumi, caci „poezia este vesmantul in care ne imbracam iubirea si moartea”, cum scria Lucian Blaga .
„Dor de El” pare o preumblare pe potecile sufletului, la „granita dintre lumini si umbre”, urcand asprul urcus al pocaintei, pornind de la o nefatarnica radiografie a propriei stari, care insa nu ramane un monolog, ci o punere inaintea ochi-lor lui Dumnezeu, cel mai indescriptibil de apropiat Tu, sub a carui privire insa tragismul pacatului, al intunericului isi pierd de-acum taria prin chiar marturisirea lor. […] O surpriza pentru un postas-monah sunt versurile sale puse sub frontispiciul „Dor de ea”.
Surprinzatoare pentru frumusetea imaginilor, pentru prospetimea simtirilor, pentru libertatea duhului ce poarta cu dor icoana „ei”, ca prim simbol al iubirii ce transcende materia. Vor invata din aceste poezii tinerii indragostiti (si nu numai!) sa-si exprime si pretuiasca sentimentele, sa le inalte si sa le topeasca in Dumnezeu, marginea doririlor, caci poate numai in retragere si singuratate simtirile devin atat de transparente, purificate si in stare a invesnici clipa.
– Manastirea Diaconesti