Identitatea reprimata a basarabenilor si asa-zisa limba moldoveneasca

Cartea lui Eugenia Bojoga e ca o punte între trecut și prezent, o poveste despre cum limba și identitatea noastră au fost de-a lungul vremurilor puse la încercare. Autoarea, cu pasiunea și cunoștințele ei, face un fel de drum în timp prin istoria limbii române din zona de peste Prut, dar și a românilor care s-au aflat sub influența sovietică. E ca și cum ai asculta o vorbă de la o prietenă bună, care ți-ar explica cu răbdare și caldură ce s-a întâmplat cu limba noastră în acei ani grei.

Ce e interesant e cum Eugenia vorbește despre legătura strânsă între limba pe care o vorbim și cine suntem ca popor. Ea ne arată cu delicatețe, dar și cu argumente solide, că limba română a fost mereu ținta unor manipulari și pervertiri, transformându-se uneori în ceea ce ei numesc „limba moldovenească”. Dar nu e vorba doar despre cuvinte, ci despre o întreagă identitate păstrată cu greu, în sânul unei societăți care a avut de luptat cu o ideologie care încerca să ne schimbe rădăcinile.

Eugenia ne povestește cum moldovenismul a fost construit pe falsuri grosolane și pe un grai moldovenesc, influențat de rusism, adus în special în anii ’20 în Transnistria. Și pe măsură ce citești, ai impresia că asculți o discuție sinceră cu cineva care vrea să ne ajute să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat cu identitatea noastră. Ea ne amintește că limba nu e doar un set de cuvinte, ci o parte profundă din cine suntem, și că trebuie să o iubim și să o păstrăm cu toată ființa noastră.

Este o carte care nu doar oferă informații, ci și trezește sentimente. E ca o istorie personală, în care fiecare detaliu ne face să ne gândim mai mult la rădăcinile noastre și la ce înseamnă cu adevărat să fii român în aceste timpuri complicate. Eugenia reușește să ne facă să privim dincolo de vorbe și politică, și să înțelegem că identitatea noastră trebuie apărată și respectată, indiferent de încercările de a ne despărți de rădăcinile noastre adevărate.

Per ansamblu, această carte e o lecție de istorie, dar și de iubire de țară și limbă. E ca un dialog sincer cu cititorul, în care se pune întrebarea: cine suntem și ce vrem să lăsăm urmașilor noștri? Eugenia Bojoga ne provoacă să ne redescoperim rădăcinile și să fim mândri de cine suntem, pentru că, până la urmă, limba și identitatea noastră sunt cele mai prețioase comori pe care le avem și pe care trebuie să le păstrăm cu sufletul deschis.