Liviu Pavelescu scrie despre suflet, despre relatia cu Dumnezeu intr-o forma cu totul si cu totul speciala, despre omeneasca stare de revolta, de impacare cu sine si cu Cerul, de simbioza dintre libertate, har, credinta si iubire. Despre femeia la care viseaza sau a visat, despre visuri pe care le are sau le-a avut, despre libertatea pe care o dorea sau inca o doreste.
Daca ai intrebari despre toate acestea la randu-ti, drag cititor, vei descoperi raspunsuri in cartea lui Liviu Pavelescu, Inganduratul pelerin . Poezia, asa cum o intelege Liviu Pavelescu, este o recitire a sufletului omenesc in urma relatiei cu Dumnezeu.
Citind, mi-am dat seama ce frumos asaza scantei in tot ce trebuie sa fie viu, cum tine pe umerii lui dorul Cerului, ce departare alba isi asuma. Uda cu lacrima lui zambetele cuvintelor ce-i lumineaza Calea.
Poezia devine prin intermediul lui Liviu Pavelescu singurul adapost posibil. Poate ca aceasta e cea mai frumoasa definitie.
-Loreta Popa, Jurnalist, scriitor, PR Muzeul National al Literaturii Romane
