Eleanor Coppola, realizatoare de filme documentare, artista, scriitoaresi – nu in ultimul rand – sotia unui gigant al cinematografiei si mamaunei tinere regizoare de succes, Francis Ford Coppola si Sofia Coppola,isi foloseste extraordinara capacitate de reflectie pentru a descrieviata familiei ei, de-a lungul a mai bine de 20 de ani. Adunandfragmente din jurnalele personale,a prins ca intr-un insectar efemerulclipei din care transpar experientele ei ca mama, sotie si artist,straduindu-se sa-si descopere modalitati proprii de exprimare a sineluiin mijlocul unei familii pline de talent.Stilul este unul fragmentar, croit pe modelul jurnalului intim, dar neduce cu gandul la Proust, caci amintirile sunt adesea aduse la luminaprin intermediul unor obiecte dintre cele mai banale, precum perechea depantofi gasiti in 2002 s care ii eamintese micul dejun in care sotul eii-a dat fiicei lor sfaturi despre constructia unui film.Prezentate cu dezarmanta onestitate, momentele tumultoasei si oarecumnomadei existente a familiei Coppola acopera decade si traverseazacontinente, dezvaluind tragedii sfasietoare, dar si bucurii nemasurate.Fie ca vorbeste despre o simpla plimbare prin padure ori descriemonumentala traversare a covorului rosu la premiile Oscar, autoarea facedovada unei sensibilitati deosebite fata de lumea care o inconjoara.Viata ei, indiscutabil incantatoare si fermecata, este, cu toateacestea, in continuare plina de aceleasi indoieli, nelinisti si regretepe care le traieste o femeie, oricare, de oriunde, ca si cum ceea cevrea sa spuna este: „Nu te gandi la numele meu, iata cine sunt eu, cuadevarat.”
