El merse pana la douazeci de metri de silueta si numara, cu bratul intins: – Unu… doi…
Esti gata, Conrad? Foc!
Cele doua gloante fura trase in acelasi timp. Se auzi un strigat de durere.
Silueta paru a se prabusi. Cei doi barbati se grabira intr-acolo.
– Aha, acolo esti, ticalosule! Iti arat eu din ce aluat este facut Vorski!
Snapanule, m-ai cam alergat! Ei bine, acum te-am rezolvat!
Dupa primii pasi, el incetini, de teama unei surprize. Silueta nu se misca; iar Vorski, apropiindu-se, vazu ca avea infatisarea inerta si deformata a unui mort, a unui cadavru.
Nu avea altceva de facut decat sa sara pe ea. Asa facu Vorski, razand si glumind: – Buna vanatoare, Conrad.
Sa mergem sa luam vanatul. Dar fu foarte surprins, luand vanatul, sa simta in maini nimic altceva decat o prada aproape impalpabila, constand, de fapt, intr-o roba alba, fara vreun om in ea, purtatorul robei fugind la timp, dupa ce o agatase in spinii unui tufis.
Cat despre caine, acesta disparuse. Traducere din limba franceza de Gabriel Malaescu.
