Iti scriu din Chisinaul alb…

Volumul este adresat cercetatorilor din domeniile istoriei, ziaristicii, dar si unui public mai larg, inclusiv studentilor si profesorilor, tuturor celor interesati de trecutul Basarabiei. George Dorul Dumitrescu a venit la Chisinau in calitate de profesor de limba romana la Liceul Militar Regele Ferdinand I.
Spre deosebita lui placere a descoperit un oras original prin cultura si traditiile sale. Admiratia lui a mers atat de departe incat a scris si o minimonografie pe care asa si a intitulat-o Chisinau 1936 .
Anul 1936 era momentul jubiliar, cand primarul Ion Costin a organizat serbarea celor 500 de ani de la prima mentiune documentara in care era atestat Chisinaul. Tot autorului ii datoram una dintre cele mai elevate reviste literare Pagini basarabene , revista situata printre liderii editiilor de orientare culturala.
„Chisinaul e un oras al departarilor, al amintirii, al liniilor drepte si iremediabilei tristeti. Tacerile lui sunt mai vaste, departarile largi, vanturile reci, iernile inversunate, ecourile inca mai vagi.
Cel mai trist oras din lume, cu deosebire toamna cand lumina aceea mocnita tremura fragil, nelinistita, ca o presimtire apasatoare si se stinge, topindu-se parca sub alte constelatii, stranii si necunoscute… Un oras pitoresc, plin de contraste si de curiozitati prin care, s-a facut observatia, istoria a trecut fara a fi lasat vreo urma”, scrie George Dorul Dumitrescu in Orasul din amintire , o carte editata la Bucuresti in 1944.
Dupa aparitia cartii Orasul din amintire , cariera literara a lui G.D. Dumitrescu se intrerupe.
Se creeaza impresia ca destinul traseaza aici o linie pentru a da un sens eforturilor lui. Orasul din amintire ramane si astazi una dintre cele mai admirabile carti despre Chisinaul interbelic, neintrecuta deocamdata.
Dintre multele infatisari literare ale Chisinaului, aceasta se deosebeste nu doar prin anvergura care a depasit articolul de ziar, dar si prin convingatoarea expresie a unui oras modern iradiind fascinatie. A venit timpul sa iasa din lungul somn de moarte si uitare.
– Aliona Grati