E vorba asadar, precum in romanul aceste al luiAdrian Plescau, de o proza de „glorificare a instinctului”(vezi Denis de Rougemont), o proza, de fapt, proslavire a vietii, viata neinsemnand oare si instinctul eliberat de spirit? Avem adica de a face in acest caz cu o „mistica” a vietii, una ce a dat insa nastere (ca sa ne intoarcem la criticul francez evocat) „unor frumoase opere literare”.
– A. I.
Brumaru
