Îți spun sincer, atunci când am început să citesc "La olita, micutule!", m-am simțit ca o prietenă aproape de micul protagonist, chiar dacă nu am trecut încă prin acea etapă a vieții. Cartea e plină de povești simple și totuși atât de relevante pentru orice părinte sau părinte-în-așteptare. Și, vai, cât adevăr e în ce zice despre „mersul la oliță” – pare o “bătălie” atât de comună, dar plină de provocări și mici succese, încât devine chiar amuzantă, dacă o privești cu umor.
Ce mi-a plăcut tare mult în această carte e abordarea sinceră și caldă a subiectului. Nu e doar o relatare despre un copil, ci și despre părinții care încearcă să înțeleagă și să gestioneze această etapă. Știți voi, acele momente în care totul pare complicat, iar felul în care părinții și micuții interacționează face ca totul să fie mai natural și mai ușor de înțeles. În plus, ilustrațiile colorate adaugă un farmec aparte, făcând lectura extrem de plăcută și accesibilă.
Cartea face parte din seria "Anii de creșă", dar cred că are o valoare atât de mare pentru orice părinte, chiar și pentru aceia cu copii mai mari. Ea nu doar povestește despre momentele de “pregătire” pentru oliță, ci și explică, într-un mod prietenos, toate schimbările și emoțiile pe care micuții le resimt în această etapă. Simți cum autorii, Madeleine și Flore Brunelet, chiar înțeleg mintea copilului mic, dar și grijile părinților, și le transformă într-o poveste care vorbește pe limba tuturor.
E o carte care nu te face doar să vei zâmbi, ci și să te gândești la importanța răbdării, a înțelegerii și a umorului în acele momente delicate. Și știți bine, uneori chiar e nevoie de mult umor pentru a trece peste frustrările comune. În plus, ilustratiile ajută enorm la crearea unei atmosfere calde și prietenoase, făcând ca tot acest proces – atât de natural, dar uneori stresant – să devină mai bun și mai ușor de trecut împreună cu micuțul.
Per total, recomand cu căldură această carte tuturor părinților, dar și celor care pictează o lume plină de culoare și înțelegere pentru copilul lor. E o piatră de temelie pentru a trece cu zâmbet și răbdare peste aceste momente fragile, în care descoperirea și independența fac pași mari înainte. Și, sincer, după ce am citit “La olita, micutule!”, mă simt mai pregătită și mai optimistă pentru această etapă minunată, plină de mici victorii și momente de râs.”