Leacuri contra evlaviei: eseuri A fi om inseamna a constientiza ca esti limitat si deficitar, ca esti de fapt numai „pamant si pacat” (Sf. Siluan Atonitul).
Dar in acelasi timp inseamna a constientiza ca existenta ta se ridica la nivelul maximei Existente, ca esti concurentul si egalul existentei, intr-un sens sublim, ca existenta ta face cat toata existenta la un loc, ca te iei la tranta cu Fiinta, ca Iacob cu ingerul. Cine n-a constientizat ca face cat existenta, ca e contemporanul intregii existente (asa cum arata cartea lui Iov), acela nu a trait.
Ce face Dumnezeu cand lumea doarme? Dumnezeu se framanta, se neodihneste pentru suferintele si pacatele lumii.
Si face planuri de indreptare pentru cei ce nu au. Dar singura Providenta experiata de o lume intreaga este Iisus Hristos, atat de categoric incat putem spune: „Eu nu cred in Dumnezeu: eu cred in Iisus Hristos-Dumnezeu!”.
De aceea, pe „Dumnezeu” sunt suparat totdeauna, pe Iisus Hristos niciodata!” – George Remete
